Descoperirea recentă a “Indiilor Occidentale “ de către Cristofor Columb crea Spaniei avantaje uriaşe care nu puteau lăsa indiferentă monarhia portugheză. De aceea regele Manuel I cel Mare (“el Afortunado”) echipează sub supravegherea lui Bartolomeo Diaz o escadră, numindu-l comandant pe tânărul curtean de origine nobilă Vasco da Gama. Escadra a pornit la 8 iulie 1497 din portul Lisabonei; era compusă din două corăbii grele (fiecare cu o deplasare de 120 tone), un vas uşor şi rapid de 50 tone şi o corabie mare (de 200 tone) pentru transportul proviziilor pentru trei ani. Cele trei nave, de o construcţie foarte îngrijită, duceau şi toate piesele de schimb necesare, castelele lor erau dotate cu două rânduri de tunuri, echipajul era format din aproximativ 200 de oameni (având  şi un număr  suficient de arbalete), în timp ce căpitanii aveau la dispoziţie cele mai moderne instrumente de navigaţie, precum şi o întreagă bibliotecă documentară specifică.

După patru luni de navigaţie escadra a ajuns în largul golf  Sf. Elena. Ocolind capul Bunei Speranţe şi navigând spre nord de-a lungul coastei orientale africane, exploratorii au ajuns în porturile Mozambic şi Mombasa, unde au intrat în contact şi în conflict cu navigatorii arabi locali. Contactele comerciale (şi conflictele) au continuat şi după traversarea Mării Arabiei; după care, escadra a ancorat în faţa marelui oraş Calcutta, ai cărui negustori arabi controlau aproape tot comerţul cu sudul Indiei. Din Calcutta, Vasco da Gama s-a reîntors (până la Capul Verde) pe aceeaşi rută, ancorând în portul Lisabonei după o călătorie care durase aproape doi ani. După multe peripeţii – conflicte sângeroase cu localnicii, acţiuni piratereşti, mulţi morţi în încăierări, în furtuni sau decimaţi de scorbut – din cele patru nave sau întors doar două; iar din membrii echipajului – abia 55 de oameni.

Prima expediţie a lui Vasco da Gama s-a soldat – din punct de vedere al profitului comercial – cu rezultate mult sub aşteptări; puţine mirodenii şi obiecte preţioase. În schimb, căpitanului i-a adus importante privilegii financiare şi înaltul titlu de  Amiral al Indiilor. Portugalia a devenit o mare putere maritimă, deţinând monopolul cu Asia de sud şi est. Iar pentru comerţul mondial, descoperirea căii maritime, prin Atlantic spre India şi China , va rămâne factorul determinant timp de cinci secole – până la deschiderea Canalului Suez(1869).

 

-2-

 

Ostilitatea întâmpinată de Vasco da Gama din partea arabilor şi a aliaţilor lor din India a convins guvernul portughez de necesitatea înfruntării acestei concurenţe comerciale de pe poziţii de forţă. Incât, îndată după întoarcerea lui Vasco da Gama a fost echipată o flotilă de 13 corăbii, bine înarmate şi cu un echipaj de 1500 de oameni, pusă sub comanda tânărului Pedro Alvarez Cabral. In istoria marilor descoperiri geografice începea acum o nouă fază: în locul expediţiilor de explorare avem expediţii de cucerire.

Flotila a pornit în martie 1500. După şase săptămâni, indepărtându-se mult de coasta africană, a ancorat într-un punct estic al Americii de Sud, pe care comandantul l-a denumit Vera Cruz. O corabie a fost trimisă la Lisabona pentru a anunţa descoperirea unei mari “insule”. Îndreptându-se apoi spre Capul Bunei Speranţe şi ocolindu-l, escadra a ajuns la Calcutta – dar numai cu 6 din cele 13 corăbii; celelalte au pierit în  naufragii cu întregul lor echipaj (printre acestea şi corabia lui Bartolomeo Diaz). Negustorii arabi din Calcutta au refuzat să facă comerţ cu portughezii, ucigându-le aproape 50 de oameni care debarcaseră. Drept răspuns, Cabral a bombardat oraşul şi a încendiat câteva zeci de corăbii arabe. După ce au cumpărat de la alţi localnici o mare cantitate de mirodenii, ţesături de preţ, ş.a., portughezii s-au întors la Lisabona (iulie 1501). Pierduseră şase vase – dar valoarea mărfurilor aduse depăşea de două ori suma cheltuită cu organizarea expediţiei şi cu pierderile suferite.

În 1502 porneşte o nouă expediţie comandată de Vasco da Gama şi formată din 20 de vase. De astă dată epidemia de scorbut a făcut ravagii teribile. In dreptul tărmurilor Africii Orientale au trebuit să fie debarcati şi părăsiţi câteva sute de oameni bolnavi. Actele de ferocitate ale lui Vasco da Gama au caracterizat această expediţie: o corabie arabă ducând 400 de pelerini spre Mecca a fost prădată de preţioasa sa încărcătură, după care amiralul a dat foc navei şi pelerinilor. Flotila şi-a continuat drumul pentru a pedepsi Calcutta: oraşul a fost bombardat în repetate rânduri, corăbii arabe de transport au fost jefuite, 38 de pescari nevinovaţi au fost spânzuraţi de catarge, iar cadavrele aruncate în mare. După care, 13 corăbii s-au reîntors în Portugalia încărcate cu pradă şi mirodenii de o valoare colosală, - în timp ce altele au rămas în zonă pentru a intercepta vasele arabe şi a contracara în felul acesta concurenţa negustorilor locali.     

                        

   

 

 

 Date biografice: Poet, prozator, traducator. S-a nascut  in Targoviste, la 22 februarie 1810. Este fiul lui Mihai Alexandrescu (sames si vistier) si al Mariei Fusea. Invata greaca moderna cu dascali greci. In 1831, se inscrie la cursurile de limba si literatura  franceza ale profesorului Vaillant. Este coleg cu C. A. Rosseti si Ion Ghica. Continua studiul la Colegiul "Sf. Sava". Primele poeziiau fost publicate in 1830, in revista "Curierul Romanesc". Este redactor la "Poporul Suveran" in timpul revolutiei de la 1848. Detine functia de director al Cultelor, in 1859. Opera cuprinde poezii lirice, meditatii, elegii, satire, epistole. Specia preferata este fabula. In opera sa sunt elemente romantice si clasice. Meditatiile, lirica patrioca si cea eroica sunt elemente romantice; fabulele, epistolele si satirele sunt clasice. S-a stins din viata la Bucuresti, pe 25 noiembrie 1885.

Opera (selectiv: Poezie: Poezii,1832; Meditatii, elegii, epistole, satire si fabule, 1863. Proza: Memorial de calatorie (postum), 1952. Traduceri: Eliezer si Neftali de Florian,  Meropa , Alizira de Voltaire.

Referiri asupra operei:

George Calinescu:"Intr-o parte a ei, poezia lui Alexandrandrescu este cea mai puternica expresie a lamartinismului la noi. <Meditatia>, <reveria>, <armonia>, in natura, religiozitatea, <rugaciunea>, oceanele, imensitatile sunt ale poetului francez. Cateodata viziunea capata un aer cetos ossianesc si recitatia o  hohotire byroniana. (...) Totusi, asezandu-ne inj timpul romantic descoperim la poet tehnica marilor solemne muzicale, inaltul hieratism al melancoliei."

 Barbu Stefanescu Delavrancea: "Alexandrescu s-a proptit curentului latinist si a invins, caci sosise mare si puternic, ganditor adanc, minte limpede si simt drept. Opera sa este originala si romaneasca. (...)  Ca si Alecsandri a socotit ca nu poti fi poet adevarat decat  in limba vie, inteleasa si graita peste intinderea pamantului romanesc.

 

 

 

 

 

 

 

 

                  

 

GREUCEANU

basm popular

 

PLANUL CONTINUTULUI

 

I:Date despre opera

1.Basmul a aparut ca o necesitate a impunerii unor norme si idei morale si ca o evadare din cotidian, fiind “o oglindire a vietii in moduri fabuloase”

2.Naratiunea “Greuceanu” a fost culeasa de Petre Ispirescu in anul 1876 si este unul din basmele noastre reprezentative

II.Continutul operei

Expozitiunea

1.Zmeii fura luna si soarele de pe cer, tinutul imparatului Rosu ramanand in intuneric

2.El promite mana fiicei sale si jumatate din imparatie celui care va elibera astrii, dar incercarile unor voinici s-au dovedit zadarnice

 

Intriga

•Greuceanu intervine pentru ei si cere permisiunea imparatului de a-si incerca si el norocul, primind incuviintarea acestuia

 

Desfasurarea actiunii

1.Cei doi frati trec pe la Faurul -  Pamantului, cu care Greuceanu se sfatuieste trei zile si trei nopti

2.Greuceanu si fratele sau se despart dupa ce stabilesc locul de intalnire

3.Umbland mai mult “in sec”, fratele voinicului se intoarce la locul stabilit si se bucura vazand soarele si luna pe cer.

4.Intre timp, Greuceanu ajunge la casele zmeilor si afla despre sirelticurile lor.

5.El reuseste sa-i invinga pe primii doi zmei, dar lupta cu “tartorul”. “tat-al zmeilor”, este mai grea. Voinicul il ucide pana la urma si afla unde sunt inchisi astrii.

6.Voinicul elibereaza soarele si luna, spre bucuria intregii omeniri.

7.Se intoarce la locul de intalnire si, impreuna cu fratele sau, merge la Faurul-Pamantului.

8.El scapa de cele doua zmeoaice metamorfozate, care incearca sa-si razbune sotii ucisi, dar sunt apoi urmariti de mama zmeilor transformata intr-un nor.

 

Punctul culminant

1.Isi gasesc salvarea in “cusnita” Faurului-Pamantului care o ucide pe zmeoaica dandu-i sa inhgita chipul lui Greuceanu facut din fier si inrosit in foc.

2.Cei doi pleaca spre tinuturile imparatului Rosu, iar fratele lui Greuceanu se grabeste sa anunte la curte “izbanda cea mare”.

3.Ramas singur, Greuceanu este inselat de “diavolul cel schiop” care-i fura palosul in care statea toata puterea lui si pe care i-l da unui sfetnic al imparatului.

4.Fratele lui Greuceanu este intemnitat deoarece sfetnicul ii spune imparatului ca acesta este “un amagitor”.

5.Ajungand si el la imparat, Greuceanu isi da seama de cele intamplate si-l roaga sa mai astepte putin pana ii va dovedi adevarul.

6.Voinicul isi recupereaza palosul si se intoarce din nou la imparatie.

 

 

Deznodamantul

•Sfetnicul cel mincinos este alungat si are loc nunta fetei de imparat cu Greuceanu.

 

III.Concluzii

1.Basmul “Greuceanu” are toate elementele definitorii ale speciei din care face parte.

2.Frumusetea lui consta in gradarea si tensionarea actiunii, precum si in atmosfera optimista, de incredere in fortele omului, pe care o comunica.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

PLANUL CARACTERIZARII LUI GREUCEANU

 

I. Introducere

1.Greuceanu este personajul principal al operei care poarta ca titlu numele sau, fiind totodata un personaj imaginar, cu puteri fabuloase, dar care corespunde in planul realitatii, cu romanul dintotdeauna.

2.Participa la toate momentele actiunii, fiind pus in numeroase situatii limita

 

II.Cuprins

1. Are trasaturi morale obisnuite

•dovedeste generozitate si omenie, dorind sa faca bine intregii colectivitati.

•are curaj, o forta impresionanta si este viteaz

•este aspru si neandurator cu dusmanii

•este intelept si prevazator, cu un puternic simt de anticipatie si de observatie

•este caracterizat de darzenie, energie si tenacitate in implinirea misiunii.

•cultiva prietenia si este devotat ca prieten si frate.

•este cinstit, corect, drept, demn si modest.

•este un bun si intelept sfatuitor

 

2. Greuceanu este inzestrat si cu insusiri supranaturale

•are capacitatea de a se metamorfoza

•pricepe graiul fapturilor de pe alt taram si se intelege cu fiintele necuvantatoare.

•recunoaste dusmanii metamorfozati.

•este posesorul unei unelte nazdravane

•apare in postura unui Prometeu autohton.

 

III. Incheiere

1.Este un personaj complex, o impletire de insusiri omenesti si fabuloase prin care e definit un anumit ideal etic.

2.Insusirile sale sunt prezentate atat direct, cat si indirect, eroul intruchipand trasaturile alese ale popurului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

PLANUL COMPUNERII

“GREUCEANU” - BASM POPULAR

 

 

I.Introducere

1.Basmul ocupa un loc aparte in creatia populara.

2.Este o opera epica de mare intindere in care intamplarile reale se impletesc cu cele fantastice, fiind savarsite mai ales de personaje cu puteri supranaturale care reprezinta fortele binelui si ale raului.

 

II.Cuprins

1. Autorul anonim foloseste ca mod de expunere dominant naratiunea exprimandu-si indirect gandurile, ideile si sentimentele.

2. Ca in orice basm, intamplarile reale se impletesc cu cele fantastice.

•In “Greuceanu” exista intamplari reale cum sunt:

- existenta imparatului, a sfetnicului,

- legatura dintre cei doi frati de sange, care se comporta firesc ca in viata de zi cu zi; fac popas, se ospateaza, stabilesc sa se intalneasca, au momente de ragaz sau de incordare etc.

•Intamplarile fantastice domina

- luptele cu zmeii si uciderea zmeoaicelor

- intalnirile cu Satana

- faptele Faurului-Pamantului

3. O alta trasatura a basmelor este prezenta personajelor reale si fantastice

•exista personaje reale

- fratele lui greuceanu

- Rosu-Imparat

- sfetnicul imparatului

•exista personaje cu puteri supranaturale

- Greuceanu, zmeii, zmeoaicele

- “diavolul cel schiop”

- “Faurul-Pamantului”

•personajele fabuloase au o forta impresionanta si capacitatea de a se metamorfoza

•ele reprezinta fortele binelui si fortele raului

•fortele binelui ies invingatoare deoarece sunt ajutate de alte forte si reprezinta nazuinta omeneasca spre implinire, cinste si adevar

•personajele devin simboluri ale realitatii prin ceea ce reprezinta fiecare sub aspect uman

4. In afara personajelor sunt prezente si alte elemente fantastice

- basmalele

- cutitul, palosul

- caruta cu cei trei cai de fier

5. Basmul respecta si structura traditionala a acestei specii literare

•se incadreaza “schemei”: asumarea misiunii, trecerea “probelor”, victoria finala prin indeplinirea misiunii asumate si rasplata

•se impletesc motive specifice basmului: comuniunea om-vietuitoere; fratia de cruce; impostorul; pactul cu diavolul etc

•se folosesc formule specifice introductive, de continuare a actiunii si finale

•timpul si locul nu sunt precizate

•se remarca preferinta pentru anumite cifre care sugereaza gradarea actiunii

6. O alta trasatura a basmului este oralitatea stilului marcata prin:

•adresarea directa unui auditoriu imaginar

•imbinarea vorbirii directe cu vorbirea indirecta

•prezenta dativului etic, a vocativelor, a expresiilor exclamative, a interjectiilor si a comparatiilor de natura populara

 

III.Incheiere

1.Basmul “Greuceanu” respecta toate caracteristicile speciei pe care o reprezinta in mod stralucit.

2.El, ca si celelalte basme, are o deosebita valoare estetica si morala, pentru aceasta au fost culese, folosind si ca izvor de inspiratie pentru operele culte.

 

 

Grandiflora

 

 

Personajele lui Gib I. Mihăescu, trăiesc prin obsesie, într-un tragic şi acaparant dezechilibru.Ştim că scriitorul, născut la Drăgăşani, era un pasionat al vieţii de provincie, pe care o considera mai autentică decât cea din marile oraşe şi sursă perfectă pentru ,, un bun observator”.

Virtuţile bunului observator, ale scriitorului realist îndrăgostit de obiectul său apar în această povestire care se deschide cu descrierea ,,grădinei” de vară, adică ,,a petecului de fâneaţă tunsă, cu trei pruni, din dosul cârciumii, în chip de pavilion” în care se adună de obicei un mic grup de cheflii, din protipendada unui orăşel de podgoreni. Manaru e un boiernaş cu proprietatea ,,la ţară”. O ţară ironic desemnată astfel, căci se află la cinci kilometri de târg. Totul, dealtfel, în această provincie care aminteşte Drăgăşanii, este mic, restrâns.Numai în închipuirea târgoveţilor ,,ţara”, viile din Dealul Verdii ,,toate trebuiesc să fie mari şi să dea un rod fără păreche”. 

Manaru, asemenea prietenilor săi, este un om întru totul comun. Nimic nu pare să-l predestineze pentru o existenţă dramatică. Erou tipic al scriitorului, Manaru, este şi el un osedat. De fapt el,,intră la idee” subit, după o existenţă calmă de mic proprietar, de provincial.,,Ideea” este-evident, ca la toţi obsedaţii-o bănuială pe care o simte ,,ca un cuţit lung”-ce I se împlântă în suflet. 

Manaru se întoarce de la vie, unde şi-a lăsat soţia.În odaia casei sale din târg, privirea sa neliniştită distinge ,,vagi luciri de obiecte” care îi ,,rângeau sarcastic prin întuneric”. Bănuiala e cea obişnuită personajelor lui Gib Mihăescu: Manaru are îndoieli în privinţa fidelităţii soţiei sale. Manaru îl bănuieşte pe prietenul său Ramură, acesta se simte bănuit. O convorbire între Manaru şi Ramură, îl lămureşte pe soţul înşelat. Discuţia lor are loc La ,,Grandiflora”şi este ascultată de un grup de comeseni care sunt ascunşi după un gard, care se rupe,,apoi râsete bizare, pe urmă mâini fantastice ieşiră de sub dărâmăturile de lemn-se agăţară în sensuri felurite şi curioase ca şi când braţe încarnate de stafii ar fi făcut semne magice”.

Manaru, descoperind, că a fost înşelat, vrea să se răzbune pe tot târgul şi să demonstreze că nici nevestele amicilor săi nu pregetă să-I trădeze. Rezistenţa uneia singure îl împinge la crimă. La Savu Manaru obsesia e întreţinută sau dublată de sentimentul geloziei şi al răzbunării, al nevoii de certitudini şi al îndoielii, într-un dans al imaginaţiei care neutralizează practic orice sugestie a raţiunii. Eroul trăieşte mai ales în planul închipuirii,oscilând practic între bănuială şi indubitabilitate.

Închipuirea lui Manaru, acest Don Juan de provincie trece de la luminarea ideilor omului gelos la cele ale îndrăgostitului. La început e o pasiune lucidă,sportivă. Bărbatul continuă să-şi încerce forţele,să-şi justifice virilitatea, să-I întineze pe toţi, extinzând nevrednicia de care el însuşi suferise. La soţii Moraru, armonia căsniciei lor îl atrage mai mult decât o nouă victimă a puterii sale de seducţie. Manaru pune cinstea compromisă a soţiei sale în cumpănă cu virtutea evidentă a doamnei Moraru. 

La ,,Grandiflora”- este povestea unei voinţe care sfărâmă victorioasă viaţa, până ce se sparge prin ciocnirea cu altă voinţă,mai puternică,Manaru, soţ înşelat ca atâţia alţii, se hotăreşte să se răzbune plătind tuturor cu acceaşi ruşine care a fost a sa. 

În faţa voinţei lui sălbatice, lumea se îndoaie şi se întipăreşte ca o ceară. Numai voinţa de a rămâne cinstită a Morăriţei, voinţă ce merge până la despărţirea hotărâtă de viaţă, îl opreşte. Şi fiindcă hotărârea lui Manaru, nu mai avea nici un rost după oprirea acestui mecanism care o mâna- iese şi el din lume, pe altă cale însă. 

Iată deci, odiseea osesivă a lui Manaru, torturat de siguranţa că soţia sa îl înşeală cu prietenul său Ramură: din acest moment, căutând revelaţia adevărului într-o atmosferă buimacă,grotesc pictată,vom asista la o serie de răsturnări erotice, până când ultima experienţă cu doamna Moraru, care s-a sinucis fiincă i-a cedat silită, îl epurează la obsesie. ,,Bănuiala pătrunse în el ca un cuţit lung, la fel ca cele de care se servesc cârnăţarii când taie şunca în felii.” 

În La ,,Grandiflora” – Gib Mihăesu porneşte de la problema morală a geloziei, care l-a preocupat totdeauna. Nuvela nu se axează pe un material de observaţie provincial, ci dezvoltă în personajul central, al lui Manaru, reacţiunea originală a unui gelos. Manaru e soţul înşelat, care îşi potoleşte suferinţa ascuţită prin constatarea universalităţii cazului său: spre a-şi dovedi şi mai bine fatalitatea acestei legi, el întreprinde o campanie de încornorare a tuturor prietenilor săi, culminând cu posedarea violentă a virtuoasei doamne Moraru, care se sinucide. 

La ,,Grandiflora” – este fără îndoială, nuvela cea mai împlinită a lui Gib Mihăescu. O dramă sângeroasă într-o lume a compromisurilor facile, în care domneşte ,,Grandi”- ,, grand cinema şi teatru de vară… zeiţă nocturnă a atâtor chefuri şi atâtor delicioase măruntaie de berbec sau de văcuţă fragedă…”  

Octav Şuluţiu îl definea pe Gib Mihăescu astfel: ,, Cercetător realist, cu note însă de personalism imperialist”, care  ,,a introdus în realitatea provincială o viziune psihanalitică”.  

 

 

 

 

 

 

Bibliografie selectivă: 

 

 

1.Gib I.Mihăescu – Nuvele- Editura Minerva, Bucureşti 1979. 

2.Nicolae Balotă – Gib I.Mihăesu- nuvelist, în volumul Labirint , Editura Eminescu,Bucureşti, 1970. 

3.Şerban Ciculesu- Gib I .Mihăesu-Revista fundaţiilor regale, Bucureşti, 1935.

4.Pompiliu Constantinescu- Gib I.Mihăesu- La ,,Grandiflora”, Viaţa literară, Bucureşti, 1928.

5.Ov. S.Crohmălniceanu- Literatura română dintre cele două războaie mondiale- Editura pentru literatură, Bucureşti 1967. 

 

 

 

                       GRAND HOTEL “VICTORIA ROMANA”

                                                      De Ion Luca Caragiale

 

 

      Ion Luca Caragiale este primul mare scriitor obiectiv,in opera caruia este reflectata in profunzimea ei,viata societatii romanesti,vazuta ca o “comedie umana” si transpusa intr-un authentic document,artistic al epocii.

      In majoritatea operelor sale ,tinta criticii,a ironiei si a sarcasmului o reprezinta mica burghezie bucurestena si provinciala,care nu s-a distantat de moravurile orientale,desi are pretentii de apartenenta la viata civilizata occidentala.Aceasta nuvela reprezinta conceptia despre arta.

       Intorcandu-se de la Paris pentru a-si revedea oraselul sau natal,Ploiesti,are parte,pe parcursul calatoriei sale cu trenul,de o companie vesela de bucuresteni,care se intorceau de la expozitie.Se despartise de ei de dimineata,iar pe-nserate intra in oraselul sau natal,unde nu mai fusese de copil.Nu simtise acele “palpitari”,care se simt la orice revedere de acest fel.Nici pomii si altele n-au manifestat vreo emotie deosebita fata de “vechiul lor prieten”.De la gara poreneste cu trasura prin niste ulite triste,unde mirosea a scapatare si a paraginire.Acest lucru l-a indispus cel mai mult.A ramas aici peste noapte,avand nevoie de odihna,vrand sa doarma fara fluiere,clopote,dar mai ales fara impresii mirifice de la Paris.A doua I pregateste trasura si porneste spre “Grand Hotel Victoria Romana”,ce se afla in centrul orasului.Hotelul era format din doua parti.In partea centrala se afla coridorul,de o parte “Restaurant et Berarie”,iar de alta “Cafenea et Confiserie”.Dinaintea “confiseriei” sunt asezate mese si scaune pana in mijlocul strazii,aici strangandu-se seara societatea aleasa.Acum era plin de lume.Sosirea sa produce senzatie.Toti ochii se pironesc asupra lui.Se duce sa-si opreasca o camera,apoi sta la o masa  in partea restaurantului sa bea o bere.Privirile il sageteaza.Pe langa cei de la mese,ies acuma sa se uite la dansul si cei din cafenea.Un baietel ca de vreo cinci ani,s-a sculat de la locul lui,a venit binisor la masa lui si,mancand dintr-o prajitura s-a pus sa-l studieze de aproape.Mama sa l-a strigat.In zadar,copilul era numai ochi,nu auzea.Privirile insistente ale acelui copil il biruiau.De-ar fi numai privirile.Acum,baiatul,cu mana plina de spuma de zahar,il si pipaie.Nemaiputand rabda,se scoala de la masa,plateste si intra pe ,dar tot ascultaa tinut dupa el pana la scara, si-l privea cum urca,pana cand,facand cotul scarii,ii iesise din bataia ochilor.Acesta ajunge in camera,unde era o caldura innabusitoare si mirosea a vopsea de terbentina proaspata.Ferestrele dadeau in ulita.In fata era o raspantie.In fund se vedea foisorul de foc deasupra casei orasului.Pe sub ferestre trecea Strada Independentei,care la dreapta dadea in Strada Regala,strada principala din fata hotelului.Grand Hotel state ape maidanul,unde acesta se juca in copilarie.Isi aducea aminte si acum maidanul plin de popor inghesuindu-se la o masa,pe care o saptamana a stat zi si noapte o condica enorma deschisa.Era dupa 11 Februarie.De cate ori ieseau de la scoala,iscaleau toti “DA” si,fiecare de mai multe ori.De mici aveau sentimente civice in orasul sau natal.Ulitele din dosul hotelului au ramas cum le stia de odinioara.In cele doua colturi ale raspantiei din fata,era de o parte un birt si de alta o cafenea mica.De la fereastra sa vedea bine ce se petrecea peste drum.In cafenea,un individ,aplecat cu pieptul pe billiard,citea o gazeta deschisa mare pe postavul verde.In birt erau doua femei si doi tineri,care beau si radeau,langa ei cantand,pe o lavita,doi lautari.Era ora zece.Vrand sa se culce,lasa ferestrele deschise si lumanarea aprinsa si se aseza in pat.Simtea enorm si vedea monstrous.”Lumea asta e un vast balci.Lumea asta e formata din simt si vad-receptarea la modul rational al lumii de afara.Lumea lui Caragiale este o lume singura,el traieste intr-o solitudine coplesitoare.In aceasta lume  nu exista spirit.Enormitatea si monstruozitatea caracterizeaza o lume in care nimic nu este construit in urma unor percepte clare.Monstruozitatea la Caragiale are o imensa dimensiune.Este o viziune a grotescului.Lumea aceasta este o lume in prabusire.

       Il durea capul.Isi adusese aminte de baiatul cu prajitura.Se intreba oare daca exista deochiul.Un neastampar nesuferit il furnica din talpa pana-n crestet.Erau insecte.Un popor intreg ce umbla si alerga pe cearsaful alb incoace si-ncolo uimite de lumina.Trebuia sa doarma,dar in pat era imposibil.A tras cearsaful,l-a scuturat bine pe fereastra si l-a intins pe covor,in mijlocul odaii.A desfacut un pachet de tutun,a presarat pe cearsaf si s-a culcat pe jos.Nu putea sa adoarma.Deodata a sarit in picioare,deoarece se auzea zgomot mare in ulita.S-a dus la fereastra.Cadranul transparent de pe foisorul de foc arata unu si un sfert.In strada erau maturatorii orasului,care au prins un caine la mijloc.El stie ca este o petrecere popular ape care o vazuse de atatea ori.Cativa insi s-au pus la panda de o parte si de alta a ulitii.Un caine flamand cauta dosurile bucatariilor si unghiurile unde se aruncau gunoaiele.La un semnal,toti s-au ridicat si l-au inconjurat.O clipa,animalul s-a oprit inghetat.Parul I s-a zbarlit pe coam.Era pierdut.Ochii tulburi cautau un punct de scapare,dar o piatra l-a izbit peste bot,alta la incheietura,iar un lemn peste spate.Animalul s-avantase orbeste in fata loviturilor.A scos un racnet supreme si a spart randurile vrajmasilor,scapandu-le printer picioare.A fugit mereu,pana cand a dat de un loc singuratic.S-a asezat,stins de oboseala sa-si linisteasca cutremurul membrelor,sa-si linga ranile si sa se vaite discret de durere.Truditul corp s-a incolacit binisor,a inchis ochii tristi si a adormit greu din afund.Huiduiturile si rasetele acopereau chelalaiturile animalului.Acesta nu mai putea privi,dar tot asculta.De mirare,cainele nu mai tipa deloc.Urmau rasete.Maturatorii stateau tolaniti pe trotuar,iar la lumina felinarelor se vedea in mijlocul strazii,victima lungita.Era un catel mic,alb si latos.Daca ar fi catelul favorit al vreunei dame si ea ar fi amica vreunui om influent din localitate,atunci maturatorii…In cafenea era cearta.Se sparsese ceva,parka o usa cu geamuri,trantita cu violenta.Se auzeau tipate de femeie,strigate de barbate.Se facea ziua.Dinaintea birtului din colt era o ingramadire.Precupetii mergeau cu cosurile incarcate la piata.O femeie imbracata numai in camasa,cu picioarele goale,cu parul desprins tinea strans de piept un om imbracat in uniforma de politie.El se lupta sa scape,ea nu-l lasa.Ea incepu sa strige in gura mare ca dumnealui n-are dreptul sa-si bata joc de dansa,chiar daca e o nenorocita.Comisarul ruga sergentul sa o aresteze.Doi insi au inhatat-o,ea s-a smucit ,dar un segent voinic a apucat-o de brat si a invartit-o in loc.Apoi a lovit-o cu palma peste gura.S-a auzit o horcaiala-necata,si in cadrul luminat al birtului,a vazut silueta alba a femeii,radicand in sus bratele goale cu pumnii inclestati sic and capul cu parul despletit pe spate,ca si cum i s-ar fi frant gatul.Un moment s-a rasucit de mijloc,apoi a cazut teapana pe spate,in prag.Acesta  a pus mainile la ochi,inspaimantat de ceea ce vazuse.A coborat iute,l-a sculat pe portar si a platit camera.Trasura il astepta.Ce dimineata racoroasa si ce singuratate era.Aceasta noapte va fi de neuitat pentru dansul,o noapte in care s-a odihnit atat de bine in orasul sau natal,la nr.9 “Grand Hotel Victoria Romana”.        

 

 

                                                                                                                       

 

Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca

Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

GRAMATICĂ NORMATIVĂ

 

 

Prof. Univ. Gligor GRUIŢĂ

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Student:

Daniel DENEŞ

 

Specializarea:

JurnalismIDD – an I

Ştiinţe PoliticeIDD – an I

 

Seminar

 

Ianuarie 2003

 

 

 

 

1.Mass-media clujeană a reacţionat. – incorect

Corect: au reacţionat, deoarece substantivul mass-media e neologism cu sens de plural.

 

2.Însăşi mamei mele. – incorect

Corect: înseşi, deoarece se face acordul în genitiv/dativ.

 

3.Dragostea şi atenţia acordate. – corect, deoarece se face acordul cu subiectul multiplu.

 

4.Date fiind scopul şi metoda. – corect, deoarece se face acordul cu subiectul multiplu.

 

5.Majoritatea elevilor a plecat. – incorect

Corect: au plecat, deoarece e acţiunea majorităţii elevilor, cerând acordul la plural.

 

6.Toţi vom fi prezenţi. – corect, deoarece vorbitorul se include în acţiunea verbului.

 

7.Nu mă interesau muzica si dansul. – corect, deoarece se face acordul cu subiectul multiplu.

 

8.Oricare dintre aceste cuvinte pot fi explicate. – incorect

Corect: poate fi explicat, deoarece se face acordul cu oricare care e la singular.

 

9.Anului acesta. – incorect

Corect: acestuia, deoarece se face acordul cu anului care cere genitiv/dativ.

 

10.Parterul si etajul I ale clădirii. – incorect

Corect: al clădirii, deoarece se face acord prin apropiere.

 

11.Mi-ar place la mare. – incorect

Corect: Mi-ar plăcea, deoarece a plăcea e verb de conjugarea a IV-a.

 

12.Ion, împreună cu Maria, a hotărât. – corect, deoarece se face acordul cu subiectul simplu Ion, împreună cu Maria fiind o explicaţie. Lipsa virgulelor impunea pluralul au hotărât.

 

13.O carte al cărei titlu. – corect, deoarece se face acord încrucişat.

 

14.Muşchii se contractează. – incorect

Corect: se contractă, deoarece se arată procesul fiziologic de contractare a muşchilor.

 

15.Multe oglinde. – incorect

Corect: oglinzi, deoarece pluralul de la oglindă e oglinzi.

 

16.Această tumoră. – incorect

Corect: tumoare, deoarece forma corectă e o tumoare, două tumori.

 

17.Piaptăn verde. – incorect

Corect: pieptene, deoarece forma corectă e un pieptene, doi piepteni.

 

18.Trei cutii de chibrite. – incorect

Corect: chibrituri, deoarece forma corectă e un chibrit, două chibrituri.

 

19.El nu se străduie suficient. – incorect

Corect: nu se străduieşte, deoarece a se strădui e verb de conjugarea a IV-a.

 

20.Nu trebuiesc uitate acele vremuri. – incorect

Corect: Nu trebuie, deoarece a trebui e verb impersonal.

 

 

 

Odata cu trecerea timpului resursele naturale neregenerabile sau regenerabile dar intr-o perioada foarte indelungata de timp dispar. In acest scenariu omenirea a inceput sa adopte solutii pentru generarea energiei din surse regenerabile si care sa polueze din ce in ce mai putin mediul inconjurator.

Printre resursele regenerabile pe care le putem utiliza pentru propria casa se numara si panouri solare. Aceste panouri solare sunt folosite la incalzirea locuintei sau a apei precum si pentru prodcerea energiei electrice.

Avantajele utilizarii unui astfel de sistem sunt evidente, energie regenerabila si gratita care poate sa fie folosita pentru necesitatile locuintei dumneavoastra. 

Pe langa metoda panourilor solare exista si pompe de caldura. O pompă de căldură este o instalație care, consumând lucru mecanic, transferă căldură de la un mediu de temperatură mai joasă (mai rece) la altul de temperatură mai înaltă (mai cald). Cantitatea de căldură transmisă mediului cald este mai mare decât lucrul mecanic consumat. Aceste instalații se folosesc în general pentru încălzire.