loading...

Dupa 1990 productia de carne a reflectat modificarile intervenite la nivelul efectivelor de animale, respectiv o tendinta de scadere la toate speciile, micii producatori dimensionandu-si efectivele detinute la nevoile de autoconsum si la cerintele limitate a ;e pietelor locale.Astfel, in 2003 productia toatala de carne a fost de 935 mii tone fata de 1490 mii tine in 1989.

  Productia romaneasca de carne este mai putin competitiva conform standardelor internationale si trebuie avut in vedere ca in viitor Romania se va confrunta cu o concurenta puternica la carne  atunci cand va avea loc aderarea la Uniunea Europena.

  Sistemele de crestere si exploatare a animalelor pentru carne sunt in mare parte extensive, cu mici exceptii n sectorul porcinelor si pastravilor unde exista si un sistem intensiv, dar cu pondere mica.Acesta conduce la realizarea unor durate de ingrasare mari, datorate unei rate scazute a conversiei furajelor deoarece nu se asigura un raport  energetico-proteic, ceea ce duce la realizarea unor sporuri medii zilnice reduse si greutate la sacrificare scazuta. Din aceasta cauza, productia de carne este un produs secundar, este de exemplu la bovine care sunt exploatate in principal pentru lapte sau la ovine.

  Conditiile de adapostire sunt precare si cu impact asupra bunastariianimalelor si performantelor productive. Furajarea animalelor in fermele mici, familiale se face cu furaje de slaba calitate, neprelucrate , ceea ce conduce ;a consumuri mari, ineficiente.      Foarte putini prducatori mici si mijlocii care au orientare comerciala si care cauta 

sa-si imbunatateasca randamentul tehnic.

  Producatorii sunt adesea lipsiti de informare privind piata.In Romania nu exista un sistem de clasificare a carcaselor dupa calitate pentru a stimula producatorii prin prêt, plata facandu-se in functie de greutatea carcaselor.

  In sectorul de abatorizare si procesare se practica o tehnologie invechita datorita nivelului redus al investitiilor. Reglementarile politicii comunitare privind procesarea  in sectorul de carne se vor limita, utilizarea unor parti de carcase vor genera costuri mari. Se impune implemantarea de-a lungul lantului carnii a unui sistem informational privind piata si a unui sistem de clasificare a carcaselor de bovine, ovine si porcine.

  O mare parte din cantitatea de carne se desface pe piata libera taraneasca care poate sa includa riscuri de sanatate publica datorata calitatii igienice scazute a  producatorilor de carne. In paralel cu aceste piete exista mici magazine care asigura facilitati limitate pentru mentinerea caltatii, in special a produselor proaspete, precum si supermarketuri care , in general, se bazeaza pe produse importate pentru toate sortimentele de carne. Veriga detailistilor stabileste calitatea si cantitatea de carne , mai ales la porc si industria autohtona nu poate sa raspunda acestor cerinte, ceea ce duce la cresterea importurilor si scaderea exporturilor romanesti de carne.

  Impedimentele cresterii exporturilor romanesti de carne sunt : ineficienta industriei de procesare, slaba dezvoltare a infrastructurii de piata, calitatea slaba a productiei din carne, care nu indeplinesc standardele europene.

  Analizand situatia exporturilor din carne si animalele vii putem concluziona ca singura pozitie  avantajoasa pentru Romania o reprezinta ovinele in viu (1500 mii de capete in 2002) si a crescut si exportul de carne de pasare.

 

  Informatiile referitoare la piata reprezinta un instrument important pentru a raspunde schimbarii si pentru a identifica eventualele oporunitati. In plus, activitati de sustinere a oportunitatilor de piata interne si de export, i-ar ajuta pe producatori, comercianti si procesatori sa cunoasca cerintele pietei si preferintele consumatorilor.

  Numarul redus al abatoarelor certificate  conform standardelor UE pentru sacrificarea animalelor limiteaza in prezent oportunitatea transformarii vanzarilor la export in viu in vanzari de carcase (ovine si bovine).

  La nivelul fermei, oportunitatile pentru o eficienta imbunatatita si o sporire a calitatii trebuie cautate in asigurarea unui material genetic mai bun, imbunatatirea furajarii si ingrijirii animalelor, a conditiilor de adapostire.

  Introducerea sistemului de clasificare a carcaselor « EUROP «  va permite o plata echitabila bazata pe calitatea carcaselor si va conduce la sporirea calitatii productiei, intrucat in prezent pretul nu este corelat cu calitatea carcasei

  La bovine se impune introducerea unui sistem de identificare si inregistrare a animalelor (crotaliere), actiune care a demarat, in prezent fiind 900 mii bovine, in mod similar cu sistemul din Uniunea Europeana.

loading...