Trunchiul reprezintă partea centrală a corpului, respectiv segmentul corpului situat sub gât pe care se prind rădăcinile membrelor. Este format din trei segmente: toracele, abdomenul şi pelvisul. Fiecare din acestea include între pereţi câte o cavitate cu un conţinut visceral deosebit de important.

 

El are un rol dublu, datorită scheletului său şi în principal datorită coloanei vertebrale:

 

-pe de o parte poate efectua mişcări curbe, comparabile cu ale unui şarpe (spre deosebire de mişcările angulare ale membrelor ) datorită mobilităţii coloanei vertebrale care însumează 26 nivele de articulaţii.

 

-pe de altă parte coloana vertebrală conţine un ax nervos: măduva spinării şi rădăcinile nervilor spinali.

 

-Trunchiul trebuie să fie capabil să alinieze segmen

tele vertebrale şi să le stabilizeze atât în timpul staţionării verticale simple cât mai ales în cazul îngreunărilor.

 

-Acest rol dublu este asigurat de muşchi în cea mai mare parte poliarticulari;aceştia pot fi profunzi, formaţi din fascicole mici dar numeroase sau superficiali.

 

 

MIŞCĂRILE GLOBALE ALE TRUNCHIULUI

 

- Datorită mobilităţii coloanei vertebrale trunchiul poate efectua mişcări în toate cele trei plane.

 

1.în plan sagital- flexie spre anterior şi extensie spre posterior;

2.în plan frontal de o parte şi de alta- înclinări laterale;

3.în plan transversal pivotând în jurul ei însăşi - rotaţii.

 

- Amplitudinea acestor mişcări nu este aceeaşi pentru toate etajele vertebrale datorită mai multor factori variabili în funcţie de nivel:

 

1.forma vertebrelor;

2.înălţimea discurilor raportate la cea a corpurilor;

3.prezenţa coastelor în regiunea dorsală cu limitarea mobilităţii.

 

- Mişcările sus menţionate trebuie diferenţiate de cele care deplasează trunchiul în "bloc'’ faţă de coapsă. Exemplu : flexia coapselor faţă de flexia trunchiului. De asemenea ele pot fi antrenate de mişcări ale membrelor. De ex. abducţia braţului antrenează trunchiul în înclinarea laterală.

 

-De asemenea trunchiul poate fi implicat în mişcări de translaţie anteroposterior sau lateral, aşa numitul "Hulla - Hop"din dans şi mimă printr-o alunecare a vertebrelor. Modificările sunt minime la nivelul fiecărei vertebre, dar numărul mare de vertebre permite o anumită amplitudine.

Toate mişcările trunchiului se pot combina. De ex: rotaţii, extensii, înclinare laterală.

 

COLOANA VERTEBRALĂ (RAHIS)

 

-Reprezintă o coloană lungă, mediană şi posterioară, formată prin suprapunerea unor piese osoase numite vertebre.

- Este cel mai important segment al aparatului locomotor de care sunt legate toate celelalte segmente.

Conform criteriului topografic o împărţim: coloană cervicală ( 7 vertebre) coloană toracală (12 vertebre ) coloană lombară ( 5 vertebre ) coloană sacrată ( 1 sacru şi 1 coccige )

 

TOTAL 26 piese vertebrale 

 

Conform criteriului osteologic distingem: -coloana presacrată si coloana sacrococcigiană sau pelvină. 

 

 

 

 

 

 

Bio-mecanica miscarii

 

Anatomia aparatului locomotor şi implicit a mişcărilor pune în trei sisteme principale: oasele, elementele scheletului, unite între ele prin articulaţii, mobilizate de muşchi.

Definirea mişcărilor nu este un lucru simplu, deoarece acestea se pot face într-o infinitate de direcţii şi implică de cele mai multe ori mai multe articulaţii. Din acest motiv s-a impus folosirea unor convenţii:

 

1. Mişcările sunt descrise plecând dintr-o poziţie de echilibru, numită POZIŢIE ANATOMICĂ, în care corpul este în ortostatism cu membrele inferioare lipite, paralele şi membrele superioare de-a lungul corpului, palmele privind în afară .

 

2. studiul se axează asupra componentelor fiecărei articulaţii. 

 

3. Pentru fiecare articulaţie mişcările sunt observate în treiplane de referinţă.

Planele anatomice sunt suprafete ce sectioneaza/intersecteaza imagiar corpul omenesc sub o anumita incidenta. Miscarile au loc in aceste plane in jurul unui ax perpendicular pe planul respectiv.

 

1. Planul sagital este cel care divide corpul într-o parte stângă şi într-o parte dreapta. Prin extensie numim planul sagital orice plan paralel cu cel sus menţionat.

El este planul în care se execută mişcările vizibile din profil , în jurul unui ax transversal (frontal)

 

O mişcare în plan sagital ce duce o regiune a corpului anterior faţă de poziţia anatomica se numeşte FLEXIE. Exemplu: flexia antebraţului

EXCEPŢIE: anteproiecţie pentru umăr(considerat complex articular) flexie dorsală pentru picior extensie pentru gambă. O mişcare în plan sagital ce duce o regiune a corpului posterior faţă de poziţia anatomică se numeşte EXTENSIE.

EXCEPŢIE: retroproiecţie pentru umăr ,flexie plantară pentru picior

 

2 . Planul frontal este cel care divide corpul într-o parte anterioară şi una posterioară.

Este planul în care se fac mişcările vizibile din faţă în jurul unui ax sagital (anteroposterior).

O mişcare în plan frontal care duce o regiune a corpului spre linia mediană a corpului se numeşte ADDUCŢIE. Exemplu: adducţia braţului.

O mişcare în plan frontal care îndepărtează o regiune a corpului de linia mediană se numeşte ABDUCTIE.

 

Exemplu: abducţia braţului.

 

Pentru trunchi şi gât o mişcare în plan frontal se numeşte înclinare laterală. Exemplu: înclinare laterală dreaptă.

Pentru degete linia mediană dreaptă a corpului este înlocuită de axa mâinii (deget 3) ia piciorului (deget 2).

Exemplu: abducţia degetului 5 îl îndepărtează de axa mâinii şi nu de linia mediană a corpului

 

3. Planul transversal este cel care împarte corpul într-o parte superioară şi una inferioara. Este planul în care se realizează mişcările vizibile de sus sau de jos în jurul unui ax vetical (longitudinal).

 

O mişcare în plan transversal care duce o parte a corpului în exterior se numeşte ROTAŢIE EXTERNĂ.

Exemplu: rotaţia externă a coapsei.

O mişcare în plan transversal care duce o parte a corpului în interior se numeşte 

 

ROTAŢIE INTERNĂ.

 

Exemplu: rotaţia internă a braţului.

 

Pentru antebraţ rotaţia externă se numeşte supinaţie, iar rotaţia internă pronaţie. Pentru trunchi rotaţiile se realizează la stânga sau la dreapta. In afara acestor mişcări mai există un tip de mişcare complexă numită CIRCUMDUCŢIE. în cadrul acestei mişcări segmentul trece succesiv prin poziţiile de flexie. extensie, adducţie şi revine la poziţia de flexie. Ea se poate executa şi invers cu punct de plecare din orice poziţie.

 

Se mai descriu şi mişcări speciale în cadrul cărora se înscriu mişcările de VERSIUNE şi EVERSIUNE ale piciorului. Inversiunea reprezintă mişcarea prin care se ridica marginea medială a piciorului ( flexia plantară, adducţia şi supinaţia piciorului) iar este mişcarea inversă.

 

PROTRACTIA reprezinta miscarea prin care o parte a corpului se deplaseaza spre anterior intr-un plan paralel cu cel al solului, in timp ce RETRACTIA este miscarea inversa.

 

Un alt grup de miscari este cel al RIDICARII si COBORARII unui segment al corpului (madibula, umeri).