loading...

Protagoras

 

 

Ca prim reprezentant al umanismului poate fi considerat Protagoras, sofist grec din secolul al V-lea i.Chr., pentru care "omul este masura tuturor lucrurilor". Termenul de "humanitas" il intalnim deja in scrierile lui Cicero, in care omul ocupa un loc aparte printre alte vietuitoare. In Evul Mediu, se vorbeste despre "humaniores litterae", care reprezinta ansamblul cunostintelor profane predate in facultatile de arte (artes liberales), spre deosebire de "diviniores litterae", care isi au sursa in studiul Bibliei si sunt predate in facultatile de teologie. 

 

In secolul al XVI-lea, "umanistii" studiau ceea ce ei numeau "umanitatile" (studia humanitatis), intelegandu-se prin aceasta scrierile clasice ale antichitatii. Pentru acesti eruditi ai Renasterii, notiunea de "humanitas" avea acelasi sens ca in epoca ciceroniana si insemna acea cultura care, desavarsind calitatile naturale ale omului, il fac demn de acest nume. Cuvantul "Umanism" in intelesul actual apare mult mai tarziu, si anume in 1808 in scrierea lui Friedrich Immanuel Niethammer "Der Streit des Philanthropinismus und Humanismus in der Theorie unserer Zeit" ("Disputa intre filantropism si umanism in conceptiile timpului nostru").

 

In mod traditional, istoricii situeaza inceputurile umanismului modern in Italia

secolului al XIV-lea, fiind legat de numele lui Francesco Petrarca si Giovanni

Boccaccio. Dupa invadarea Imperiului Bizantin de catre turci, un mare numar de

invatati greci se refugiaza in peninsula italica, aducand cu ei manuscrise in

limba lor de origine. Literatii italieni, ca Guarino din Verona, Francesco

Filello sau Giovanni Aurispa, invata limba greaca veche si traduc in italiana

operele clasice grecesti. Poezia latina a epocei romane este redescoperita

gratie lui Lorenzo Valla, iar Coluccio Salutati si Gian Francesco Poggio traduc

in limba italiana operele scriitorilor romani.

 

Pico della Mirandola face parte din randurile filozofilor si savantilor umanisti, apreciati pentru eruditia lor. Difuzarea textelor este favorizata de descoperirea tiparului si perfectionarea imprimeriilor, dar si de dezvoltarea oraselor si universitatilor, locul de intalnire al invatatilor. Un eveniment important il constituie infiintarea "Academiei" din Florenta sub impulsul lui Cosimo de Medici, condusa de Marsilio Ficino - traducator al Dialogurilor lui Platon -, unde se intalnesc umanisti ca Pico della Mirandola, Pietro Bembo si Angelo Poliziano. "Academia" florentina este dedicata in primul rand filozofiei platoniciene, opunandu-se scrierilor lui Aristotel introduse in Europa de Averroes si Avicenna si acceptate de Biserica Catolica. Activitatea "Academiei" a exercitat o mare influenta asupra dezvoltarii literaturii, picturii si arhitecturii din epoca Renasterii. Asa, de exemplu, Pirro Ligorio picteaza tabloul "Alegoria Stiintelor".

 

Umanismul consista in mod esential in valorizarea Omului, in plasarea lui in centrul universului. Din aceasta optica, principiul de baza al acestui mod de a privi lumea este ca Omul este in posesia unor capacitati intelectuale potential nelimitate. Umanismul se inspira din conceptiile si flozofia antica, ramanand totusi fidel credintei crestine. El preconizeaza propagarea tuturor valorilor, in special a celor religioase: Cuvantul Evangheliilor trebuie sa fie accesibil oricarei persoane, indiferent de originea sa, de limba sau categorie sociala (Erasmus traduce Biblia in anul 1516). Astfel, Umanismul preconizeaza combaterea ignorantei si difuzarea ampla a invataturilor lui Isus Cristos. Cu toate acestea, individul instruit ramane liber si responsabil pentru actele sale in fata lui Dumnezeu. Notiunile de Libertate, Toleranta, Independenta de gandire deschisa pentru orice discutie, curiozitate de cunoastere sunt aspecte neseparabile ale Umanismului, denuntand in acelasi timp toate actiunile care aservesc si degradeaza fiinta umana.

 

Umanismul, aparut in epoca Renasterii, continua sa se exprime prin diversi ganditori, ca de exemplu Immanuel Kant. In secolul al XVIII-lea, reprezentantii Iluminismului afirma ca umanitatea indivizilor este universala in fiecare dintre ei, indiferent de origine, mediu, de particularitatile nationale sau etnice. Acest punct de vedere - judecat ca fiind prea abstract - a fost combatut in secolul al XIX-lea, cand ideea de natiune a fos pusa pe primul plan. In secolul al XX-lea, reprezentantii nationalismului si fascismului vorbesc despre "spiritul poporului apartinand aceluiasi pamant", atitudine care a dus la intoleranta, umilinte si persecutii, culminand cu Holocaustul. Dar cu aceasta se poate vorbi de Anti-umanism. In numele asa zisului "umanism marxist" si arborand lozinca "Omul este cel ma pretios capital!", regimurile comuniste au comis cele mai teribile crime impotriva umanitatii.

 

Umanismul, aparut in secolul al XVI-lea, ramane in mod permanent un concept de actualitate. Aceasta idee trebuie aparata de abuzuri si de mistificari.

loading...