loading...

                                                 Prozator de marca

 

  Prozator de marca, Ioan Slavici a creat alături de romanul „Mara” si poveşti „Zâna Zorilor” şi un număr mare de nuvele realiste, de o mare valoare estetica si variate tematic:”Moara cu noroc”,”Pădureanca”,Budulea Taichii”.

  „Popa Tanda” se înscrie printre nuvelele care au ca tema zugrăvirea universului rural şi respectul pentru valorile morale.

   Nuvela este specie a genului epic mai ampla si mai complexa decât schiţa, dar cu o acţiune mai simplă decât romanul care înfăţişează un singur episod semnificativ din viaţa unuia sau mai multor personaje.

   Pentru a demonstra că „Popa Tanda” este o creaţie epică în proză, intru-cât autorul îşi exprimă indirect sentimentele de admiraţie şi atitudinea acrobatoare faţă de părintele Trandafir, prin intermediul acţiunii.

   Scriitorul urmăreşte destinul personajului principal, într-o acţiune simplă, ce se desfăşoară pe parcursul a zece ani (de pe vremea când şi-a început menirea duhovnicească şi până in pragul bătrâneştii) şi se petrece în diferite locuri: la şcoală, in Butucani, în Sărăceni, in Valea Seacă, în casa şi in curtea preotului,la Biserică şi în târg.

  Observăm astfel că această creaţie are dimensiuni reduse,este de întindere mijlocie.

  Titlul pune în evidenţă momentul esenţial al naraţiunii, aşadar ne putem da seama că această creaţie va evidenţia întâmplări legate de Popa Tanda.

   În trei capitole se relatează povestea unui preot harnic şi perseverent care prin puterea exemplului său, transformă aspectul unui sat întreg. Acesta este firul epic care înlănţuie  toate secvenţele acţiunii. Acesta se desfăşoară gradat, într-o succesiune logica in care se pot recunoaşte momentele subiectului

  În expoziţiune  sunt descrise spaţiul şi personajul principal. Timpul nu poate fi dat cu exactitate dar el este mult mai amplu decât in schiţă. De asemenea, spre deosebire de schiţa, spaţiul este mai întins si mai variat. Mai intai este prezentat satul in ansamblu, apoi urmează detalii despre casa preotului, biserica si drum.

  Intriga  poate fi considerata mutarea preotului in Săraceni, ca urmare a neînţelegerilor cu sătenii din Butucani. Un rol important in evoluţia conflictului îl reprezintă hotărârea preotului de a face din Săraceni oameni harnici si avuţi.

  Odată luata aceasta hotărâre, au loc o serie de acţiuni reunite in momentul cel mai amplu al acţiunii- desfasurarea actiunii.      

  Preotul încearcă mai intâi prin predicii, apoi prin observaţii jignitoare să-şi îndrepte enoriaşii. Văzând că nu obţine nici un rezultat îşi schimbă strategia începând modificarile cu propria gospodarie.

  Înainte insa de a ajunge la o anumita prosperitate preotul trece printr-un mare zbucium sufletesc. El intra in Biserica si cere ajutorul lui Dumnezeu. Din cauza dramatismului acestei scene, putem considera ca ea reprezintă momentul de maxima tensiune, adică punctul culminant. Acest episod care întrerupe şirul acţiunilor este deosebit de important in reliefarea conflictului interior prin care trece preotul. El se adaugă celui exterior dintre preot şi enoriaşi. Ambele conflicte isi găsesc rezolvarea intr-un deznodamand fericit si moralizator. Saracenii isi impartasesc lenea, satul înfloreşte iar preotul este respectat si iubit.

   Caracteristica operei epice este si prezenta personajelor si a unui narator. In nuvela personajele sunt in special mai numeroase decât in schiţă. In „Popa Tanda” numărul lor este redus dar sunt complex caracterizate.

   Portretul moral al părintelui Trandafir este detaliat. Un alt argument pentru încadrarea operei in genul epic îl constituie prezenta naratorului. Specifica nuvelei, spre deosebire de povesestire, este relatarea obiectiva a faptelor si nararea lor la persoana a III-a.

  In „Popa Tanda” naratorul este omniscient (ştie tot), dar participa afectiv la cele povestite, ceea ce rezulta si din prezenta unor propoziţii exclamative si interogative, a unor verbe si ziceri tipice care conferă oralitate textului.

  In text se face simţita simpatia pe care i-o poarta personajului principal, precum si preţuirea pentru valorile pe care acesta le reprezintă. Pt a reda sugestiv impresia de verdicitate, autorul îmbina cu multa arta toate modurile de expunere.

  Descrierea este utilizarea portretului moral si fizic al preotului si in prezentarea spaţiului. Se regăsesc ca figuri de stil, epitete:”greu la vorba”, „aspru la judecata”, enumerări si comparaţii.

  Monologul contribuie la realizarea caracterizării indirecte reflectând framântările sufleteşti ale personajului. Regionalismele (barabule) dau culoare locala si situează acţiunea in spaţiul transilvănean.

  Vorbirea directa alternează cu cea indirect, toponimele au sonorităţi simbolice; Valea Seaca, Saraceni.

  Nu lipseşte nici umorul care alături de oralitatea stilului conferă textului spontalitate si vioiciune oferind in acelaşi timp si o învăţătură morala.

  Opera „Popa Tanda” reprezintă, atât prin dimensiuni, cat si prin caracteristicile de construcţii enumerate, specia epica in proza numita nuvela, una din importantele creaţii de gen ale lui Ioan Slavici si ale literaturii romane.

   

loading...